Mersul cu mijloacele de transport în comun cred că este un factor benefic pentru cei care vor să rămână în contact cu lumea, să mai afle păreri, să mai descifreze limbajul corpului, să privească pur și simplu la semenii lui. Într-una din zile am auzit o discuție între un grup de liceeni, clasa a XII-a.Poate vă întrebați cum mi-am dat seama? Simplu. Vorbeau despre BAC și admiterea la facultate (istorie și zâmbete melancolice pentru unii). Discuția m-a făcut să îmi dau seama, încă o dată, ca învățământul superior a devenit de masă, universitățile au devenit niște fabrici de diplome (atât cele de stat, cât și cele particulare), că nu se mai caută calitate ci se urmărește o tipologie.
Din păcate, calitatea învățământului superior a scăzut dramatic și vina nu este doar de o parte, așa cum obișnuim sa spunem, să dăm vina pe stat sau pe universități. NU! Vina este și a studentului care merge nonșalant la cursuri, laboratoare, seminarii, practică (dacă are bunăvoința de a face această materie opțională-obligatorie), care ajunge la cursuri și vorbește cu profesorul în zeflemea. A studentului căruia nu îi pasă de ce se întâmplă în facultatea lui, care nu participă la acțiunii educative, la simpozioane și cercuri de cercetare etc. Dar da, vina este și a profesorului care vine la cursuri cu foițele îngălbenite de timp, care nu întreabă studenții la sfârșit de curs dacă au înțeles, care pune o barieră în relația student-profesor. A profesorului căruia procesul de evaluarea personală i se pare de prisos, că doar predă de ani de zile în universitate etc.
Din fericire, există studenți și profesori cărora încă le pasă și vor să facă o treabă bună! Deși știu că sunt puțini ei nu se resemnează. Încearcă, și uneori reușec, să demonstreze că se poate și altfel! Că învățămăntul nu presupune doar stat în casă sau în bibliotecă, ci și resonsabilitatea de a transmite mai departe cunoștințele acumulate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu