"Să nu plagiați!"

"Să nu plagiați!" este îndemnul profesorilor, atunci când ajungem la facultate și suntem puși în situația de a scrie eseuri, referate și proiecte.

Mulți nici nu știu ce înseamnă asta, deoarece nimeni nu le-a mai vorbit înainte de plagiat. În DEX online, acțiunea de plagiat este definită astfel "operă literară, artistică sau științifică a altcuiva, însușită (integral sau parțial) și prezentată drept creație personală." (http://dexonline.ro/search.php?cuv=plagiat)

Într-un sistem educațional în care elevilor li se dictează și sunt puși să învețe comentarii, a cui este vina că ei nu știu cum să își exprime propriile păreri? Atunci când apar atâtea culegeri din care să se învețe atât pentru testul național, cât și pentru examenul de bacalaureat, de ce să mai gândească ei cum ar putea să își exprime ideile? Când în licee în loc să li se recomande cât mai multe romane, autori si reviste (altele decât cele de modă și paparazzi), elevilor le sunt dictate comentariile din carți, este vina lor că nu știu ce este plagiatul? Dacă multe din ascultările și lucrările de control ale elevilor de liceu se bazează pe învățarea "papagalistică", oare de ce se plagiază?

Pentru a putea crea ceva trebuie să fim învațați să facem asta. Este just să spunem că dacă se vrea cu adevărat să se învețe nu trebuie urmată turma. Dar dacă cei care "tocesc" sunt cei apreciați și iau note mari, ce rost mai are originalitatea?

Plagiatul este un lucru care trebuie pedepsit, dar asta după ce ne asigurăm că cel care a plagiat știa ce face. Că a existat cel puțin o persoană care i-a spus că o lucrare pe care o semnează trebuie să aibe și o contribuție personală. Că pentru a scrie ceva ar trbui să fie consultate cel puțin trei materiale. Că atunci când se preiau citate se pun ghilimele și se indică sursa lor. Dacă toate aceste date au fost prezentate și totuși se plagiază, atunci este vina celui care a vrut să își ușureze munca prin furt, până atunci vina nu este a lui.

"Să nu plagiați!"

Pirateria între corectitudine și economii

O prietenă tocmai și-a cumpărat laptop. Achiziția este cu atât mai valoroasă pentru ea cu cât a fost făcută cu banii strânși pe parcursul unui an de zile. A avut în jurul a 2000 RON și trebuia să aleagă între un calculator mai performant fără Windows sau unul mai slab cu Windows.

Greu de ghicit ce a ales? Nu! A ales laptop-ul mai performant... Pachetele care includeau soft-ul erau mai scumpe cu aproximativ 450 RON. Pentru unii această sumă este de-a dreptul insignificantă, dar nu și pentru ea. Este studentă la universitate de stat pe locurile cu taxă ca urmare platește o taxă de 2500 Ron, iar părinții nu au o situație financiară care să le permită să o ajute mai mult decât să ducă un trai decent.

Când a ajuns acasă și-a sunat prietenii care i-au dat un cd cu Windows și pe un stick ceva esențial: kit-ul de instalare pentru StrongDC. Deci primul program instalat a fost unul cu care își poate lua restul soft-urilor de care are nevoie.

Acum se bucură de laptop-ul mult dorit și pentru care a renunțat la alte lucruri. Costul de oportunitate și-a spus cuvântul și în acest caz. Putem oare să o învinovățim pentru alegerea făcută? Noi în locul ei am fi procedat altfel? Oare prețul prea mare a soft-urilor ne face să ne încălcăm principiile atunci când vine vorba de "furt"? La aceste întrebări putem răspunde cu certitudine doar dacă am trecut prin aceste situații...

Pirateria software

Pentru a puta vorbi depre piraterie trebuie să știm mai întâi ce este ea. Definiția pe care am găsit-o pe site-ul Business Software Alliance este următoarea “pirateria software este reproducerea sau distribuirea neautorizată de software protejat prin drept de autor.”(http://www.bsa.org/country.aspx?sc_lang=ro-RO)

Nu imi amintesc ca eu sau vreun prieten al meu să ne gândim atunci când ne-am luat pc-uri sau laptop-uri să cumpărăm și windows pentru ele. De obicei, cerem unii de la alții cd-uile cu acesta și cu kit-urile de instalare ale altor programe de care avem nevoie. Nu m-am întrebat niciodataă dacă ceea ce fac este”furt”, deoarece era un lucru normal în cercul meu de cunoștințe și drepturile de autor nu mi-au fost date ca exemplu atunci când am fost învățată “SĂ NU FURI!”.
Prima persoană care mi-a spus că și “împrumutarea” de soft-uri intră în cateogoria “furt” a fost o cunoștință care și-a facut master-ul în domeniul informaticii în Franța. Aceasta s-a confruntat cu o situație nu prea plăcută atunci când și-a rugat un coleg (francez) să iî împrumute cd-ul cu soft-ul de care aveau nevoie la un curs și a fost refuzat. Acesta i-a spus că “la noi nu se face așa.” Persoana respectivă s-a simțit stănjenită și a fost nevoită să își achiziționeze soft-ul de care avea nevoie.

Cred că principale două motive pentru care apelam la pirateria software sunt lipsa resurselor financiare, pentru achiziționarea lor, dar mai ales, lipsa informațiilor privitoare la piraterie. Probabil ca daca pirateria și drepturile de autor ar începe să fie date ca exemple atunci când ne învățăm copii, frații, nepoții, verișori “SĂ NU FURI!” numărul persoanelor care “împrumută” cd-uri cu diverse soft-uri ar fi mult mai mic…