Timpul este ireversibil

În ziua de azi poți avea tot ce îți dorești. Există însă un preț pe care trebuie să îl plătim pentru dorințele noastre: cel afișat pe etichetă și încă unul. Despre cel de-al doilea aș vrea să discut în continuare.

Să ne referim la produsele pe care le cumpărăm zi de zi. Mâncare, haine, electronice etc. Toate aceste produse sunt pe gustul nostru. Niciodată în istorie nu s-a întalnit o diversitate mai mare a produselor existente pe piața. Acest lucru este posibil deoarece producătorul este interesat să intre pe piață cu tot ceea ce satisface clientul într-un grad cât mai ridicat. Dorești un detergent pentru blugii tai deschiși la culoare? Vei găsi cu siguranță acel detergent. Dacă dorești ca acel detergent să aibă parfum de liliac, vei găsi cu siguranță. Ești totuși foarte pretențios și dorești ca după spalarea blugilor tai, aceștia să nu se șifoneze ? Nu o să îți vină să crezi ! Dorința îți este îndeplinită de două ori. Vei găsi un balsam antișofonare și o mașină de spălat specială care nu șifonează. Ce nu șifonează? Blugi, bineînțeles.

Toate acestea se întamplă cu ajutorul studiilor de piață. Focus-grupurile, interviurile și alte tehnici de cercetare sunt uzitate la maxim de către producători. Pentru a îți îndeplini ție dorința. Motivul este bineînteles altruismul cu mica specificare că, în textul de față altruismul este sinonim cu profitul.

Întrebare este dacă avem oare cu adevărat nevoie de 10 tipuri de pâine (feliată, cu graham, cu semințe, neagră, albă etc) sau de 6 feluri de arome la un detergent etc ?

Este doar o pâine. Este doar un detergent. Dacă vrei ca acesta să fie ca produsele descrise mai sus va trebui să cauți în supermarket-ul în care se găsește produsul, va trebui să îl cauți printre sutele de produse asemănătoare, va trebui să alegi în funcție de raportul cost-cantitate, va trebui să iei în considerație dacă este la ofertă sau nu , va trebui să...

Adică va trebui să consumi timp. Timpul tau. Cel de–al doilea cost, alături de cel financiar.

Timpul este ireversibil.

Motoare de căutare

Motor de căutare general





Motor de căutare românesc

Învățământul azi...

Mersul cu mijloacele de transport în comun cred că este un factor benefic pentru cei care vor să rămână în contact cu lumea, să mai afle păreri, să mai descifreze limbajul corpului, să privească pur și simplu la semenii lui. Într-una din zile am auzit o discuție între un grup de liceeni, clasa a XII-a.Poate vă întrebați cum mi-am dat seama? Simplu. Vorbeau despre BAC și admiterea la facultate (istorie și zâmbete melancolice pentru unii). Discuția m-a făcut să îmi dau seama, încă o dată, ca învățământul superior a devenit de masă, universitățile au devenit niște fabrici de diplome (atât cele de stat, cât și cele particulare), că nu se mai caută calitate ci se urmărește o tipologie.

Din păcate, calitatea învățământului superior a scăzut dramatic și vina nu este doar de o parte, așa cum obișnuim sa spunem, să dăm vina pe stat sau pe universități. NU! Vina este și a studentului care merge nonșalant la cursuri, laboratoare, seminarii, practică (dacă are bunăvoința de a face această materie opțională-obligatorie), care ajunge la cursuri și vorbește cu profesorul în zeflemea. A studentului căruia nu îi pasă de ce se întâmplă în facultatea lui, care nu participă la acțiunii educative, la simpozioane și cercuri de cercetare etc. Dar da, vina este și a profesorului care vine la cursuri cu foițele îngălbenite de timp, care nu întreabă studenții la sfârșit de curs dacă au înțeles, care pune o barieră în relația student-profesor. A profesorului căruia procesul de evaluarea personală i se pare de prisos, că doar predă de ani de zile în universitate etc.

Din fericire, există studenți și profesori cărora încă le pasă și vor să facă o treabă bună! Deși știu că sunt puțini ei nu se resemnează. Încearcă, și uneori reușec, să demonstreze că se poate și altfel! Că învățămăntul nu presupune doar stat în casă sau în bibliotecă, ci și resonsabilitatea de a transmite mai departe cunoștințele acumulate.

Virtual...totul

Stând din ce în ce mai mult timp în fața calculatorului am început să intru pe tot felul de site-uri, să îmi fac cont în diferite rețele, să intru în lumea ciber…ca să zic așa. Mi-am făcut cont pe Facebook și am început să îmi caut prieteni (cunoscuți sau nu), apoi am început să mă joc pe acest site. La început moderat, apoi din ce în ce mai mult. Ajunsesem să stau mai mult de 2 ore într-un joc care nu îmi stimula deloc inteligența, un joc static care te prinde, mai ales dacă și ceilalți prieteni ai tai (virtuali sau nu) îl joacă. Și incepe competiția virtuală. Poate că nu conștientizam cât timp consumam în acest joc, doar că l-am dezactivat din greșeală. Un simplu click a dus la pierderea multor ore de muncă și la toata averea mea (virtuală). Ca să extind putin, uneori trebuie să pierdem ceva ca să ne dam seama că nu ne este de folos. De cele mai multe ori suntem atât de prinși de acel lucrul încât nu observăm că nu ne este de folos.