...”teolog și cetățean al acestei țări”...

În ultimii trei ani am circulat destul de puțin cu RATB-ul, așa că uitasem aglomerația din mijloacele de transport în comun și de ”băgatorii în seamă” din ele. Săptămâna trecută însă, am fost nevoită să circul cu autobuzul 311, și am regretat alegerea facută...

Am urcat în mașină și m-am straduit să nu deranjez pe nimeni, nu voiam să iau loc pe scaun, dar nici nu mi-ar fi displacut să mai pot citi puțin. Pe unul din scaunele din fața mea statea un bărbat trecut de cincizeci de ani care nu știa cum să se bage în seamă. Și a găsit momentul potrivit...s-a eliberat un scaun din fața lui, iar la stația trecută se urcase o doamnă pe la patruzeci și cinci de ani...domnul ”amabil”, o invită să ia loc...doamna îi spune că eu sunt mai aproape de scaun și că s-ar putea să mă așez înaintea ei, cel care tocmai se ridicase de pe scuan i-a facut doamei loc să se așeze...Nu m-a deranjat că nu am luat loc, deoarece mai aveam vreo trei stații de mers. Toate bune și frumoase până cand ”amabilul domn”, îi spune doamei ”Oricum domnișoara v-ar fi cedat locul!Nu?”. Răspunsul meu nu a fost cel pe care îl așteptă, ci ”Nu știu ce aș fi făcut! Probabil că m-aș fi așezat.” Domnul nu înțeles, sau poate nu a vrut să înțeleagă răspunsul meu și a repetat întrebarea, de această dată, răspunsul meu a fost unul mult mai dur ”Dvs faceți parte din categoria oamenilor care cred că tineretul nu are nimic și nu am ce discuta cu dvs!” Cred că l-a deranjat răspunsul meu, căci a început să mă întrebe, ironic bineînteles, ”Dar ce aveți? Vă cedez locul meu!”, i-am răspuns că nu am nimic. Pe un alt scaun un bătranel, care m-a surprins în cel mai plăcut mod cu putință. I-a spus domnului că domnișoara are dreptate, că viitorul suntem noi și că ar trebui să fim protejați. Că astăzi lucurile nu mai sunt ca în trecut și că deși bătrânii trebuie respectați, tinerii trebuie menajați. Pe parcurs am aflat despe acest domn ca avea 83 de ani și fusese profesor la Facultatea de Teologie. Eu care nu apreciez în mod deosebit teologii și toți acei oameni care mi-l bagă pe Dumnezeu pe gât... Am simțit că mi-aș fi dorit să pot vorbi mai mult cu acel domn în vârstă, care m-a susținut atunci când a venit vorba despre religie. Cum am ajuns la religie de la o discuție despre scaun nu merită osteneala să povestesc...dar punctul culminat al discuției a fost întrebarea ”băgatorului în seamă”: ”EȘTI ORTODOXĂ?”, răspunsul meu a fost unul evaziv: ”Am fost botezată ortodox!”. Atucni bărbatul s-a ”aprins”, nu că până atunci ar fi vorbit calm, și a început să îmi spună despre bibilie și despre dumnezeu. Vorbea probabil din predica preotului, caci erau lucruri atât de simple și de superficiale...lucruri însușite fără a fi trecute prin filtrul gândiri, poababil ca motto-ul lui in viață era”Crede și nu cerceta!”... Pe moment am fost furioasă că trebuie să port o discuție pe teme religioase, de fapt pe orice temă cu un necunoscut, într-un mijloc de transport... Într-un sfârșit am coborăt...au fost trei stații care nu se mai terminau...a fost unul din momentel în care timpul nu mai trecea, dacă aș fi putut l-aș fi derulat, dar, nu.. el trecea în ritmul lui.

Când am coborât și am analizat situația m-am liniștit, caci înainte de a coboră bătrânul teolog mi-a zâmbit și încă o dată mi-a dat dreptate..Nici pâna azi nu am înțeles de ce a contat atât de mult pentru mine această întâmplare, dar m-a facut să reevaluez situația...poate ca am greșit atunci, cu mulți ani în urmă, când am concluzionat, că bâtrănii și preoții nu pot vedrea sociatatea decât într-un mod tradiționalist...Acest bâtrăn m-a făcut să mă gândesc că există excepții în toate și atâta timp cât ele există nu am dreptul să generalizez.

Mi-aș dori să îl mai pot întâlni o dată și să mai vorbesc cu el...doar cu acel bătrân teolog, de la care cred că aș avea multe de învățat, nu despre religie, ci despre ceea ce a numit ”teolog și cetățean al acestei țări”... iar asta poate însemna să vorbim despre tot!